De ce iubim femeile ?

" Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles. Pentru ca iti deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare. Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun „te iubesc” exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie. Pentru ca nu se masturbeaza. Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le innebuneste „Angie” al Rolling-ilor. Pentru ca le termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat. Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie. Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor. "

sursa: undeva pe facebook

Romania noastra draga ...

Undeva, in Maramures

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ranca 

Orșova este un municipiu din județul Mehedinți, Banat, România. Este situat pe malul lacului de acumulare Porțile de Fier I de pe Dunăre, în zona de varsare a râului Cerna în Dunăre. 

Rimetea, la poalele Muntilor Apuseni 

 

Gradina Botanica din Jibou, Judetul Salaj

 

 Baile Tusnad, mandria Ardealului

  Malaiesti, Muntii Bucegi 

  Fundatica, Jud. Brasov 

 Culoarul muntos Rucar-Bran 

  Cheile Bicazului, situate în partea centrală a Munților Hășmaș, în nord-estul țării în județele Neamț și Harghita. Vedere aeriana. 

  Cascada Balea 

  Iezer Papusa-Fagaras 

Muzeul Satului de pe malul lacului Herastrau, Bucuresti. O adevarata oaza in acest oras. 

 

  Transalpina (DN 67C) este o șosea din Munții Parâng, în Carpații Meridionali.

Este cea mai înaltă șosea din România, având punctul cel mai înalt în Pasul Urdele (la 2.145 m). Drumul face legătura între orașele Novaci din județul Gorj și Sebeș din județul Alba. Fiind un drum alpin, este închis pe perioada iernii. 

Clisura Dunarii, undeva aproape de Moldova Noua, jud Caras Severin

 

Transfagarasan: cel mai spectaculos traseu rutier din Romania 

Muzeul Etnografic in aer liber din Curtisoara, a fost amenajat intre anii 1968-1975. El contine obiecte etnografice, piese de mobilier taranesc, costume gorjenesti. 

 sursa: http://www.facebook.com/pages/273-de-locuri-pe-care-trebuie-s%C4%83-le-vezi-%C3%AEnainte-s%C4%83-pleci-din-Rom%C3%A2nia/142699105770909

Valentine's Day vs Dragobetele

Ziua Indragostitilor

In ultima vreme, Ziua Indragostitilor a fost adoptata  si pe meleagurile noastre.Tinerii sunt incantati ca exista si o zi a lor, a indragostitilor, un prilej de a sarbatori impreuna cu cel (cea) iubit(a). Desi mai sunt voci care spun ca nu este o zi specifica tarii noastre, ea prinde radacini tot mai adanci cu fiecare an ce trece.

Cine a fost Valentin?

Multi dintre noi ne intrebam desigur cine a fost Valentin si care sunt originile acestei sarbatori. Exista mai multe versiuni ale acestei istorioare, care imbinate au nascut o legenda: legenda Sfantului Valentin. Iata ce spun aceste istorioare:  Se spune ca Valentin a fost un preot roman martirizat  in timpul persecutiei lui Claudius in anii 269-270 d.c. Tanar fiind, Valentin ii ajuta pe crestini in vremurile persecutiei. El a fost prins si bagat in inchisoare, unde a devenit un propovaduitor. Tocmai de aceea a fost condamnat la moarte la data de 14 februarie-269. In timpul cat a stat in inchisoare el trimitea mesaje de imbarbatare prietenilor spunandu-le “Amintiti-va de Valentin” si “Va iubesc”.

O alta varianta ne spune ca Valentin a fost un preot care casatorea cuplurile in secret, impotriva legii date de Imparatul Claudius care interzisese casatoria. Si in aceasta poveste el a fost dus la inchisoare deoarece refuzase sa treaca la credinta in zeii pagani. In inchisoare, el se imprieteneste cu fiica temnicerului pe care o convinge sa creada in Dumnezeu. In ziua executiei sale–14 feb. 269, Valentin scrie o scrisoare de dragoste fetei temnicerului, pe care nu o semneaza.Un lucru cert, ramane totusi faptul ca a existat un preot cu numele de Valentin, care a fost executat pentru credinta sa in Dumnezeu.

14 februarie - ziua Sfantului Valentin

Ziua de 14 februarie a ramas o zi speciala in care il sarbatorim pe Sfantul Valentin. Aceasta se intampla cu o zi inainte de festivalul pagan in care se sarbatorea dragostea. In 496 Papa Gelasius schimba Lupercalia de la 15 la 14 februarie in incercarea sa de a stopa aceasta sarbatoare pagana. Biserica intelege ca nu este nimic rau in a sarbatori dragostea, ci doar elementele pagane care aduceau o insulta la adresa divinitatii. Lupercalia s-a sarbatorit in continuare, dar aceasta a ramas marcata ca ziua Sf.Valentin. Astfel, Valentin a inceput sa fie cunoscut ca fiind protectorul indragostitilor.

Lupercalia

Cand avea loc Lupercalia, sarbatoarea pagana, se obisnuia sa se scrie numele tuturor fetelor nemaritate, care apoi se introduceau intr-o cutie. Fiecare barbat extragea cate un astfel de biletel, iar fata aleasa devenea iubita lui pentru un an intreg.O practica similara a prins contur incepand cu secolul al 14-lea. In ziua de 14 februarie fiecare baiat alegea o fata care-I devenea iubita pentru o zi.  Aceasta se facea pentru a corespunde cu credinta ca imperecherea pasarilor (simbolul primaverii) are loc de ziua Sf. Valentin.

Cartile postale ale dragostei

Mesajele trimise intre cei doi indragostiti in aceasta zi sunt predecesoarele Cartilor postale de Ziua Indragostitilor din zilele noastre. Cartile postale cu dedicatii speciale au aparut de abia in 1780. Ele au avut un mare succes in Germania unde erau numite “cartile prieteniei”.  Prin urmare, se cade ca toti  crestinii sa sarbatoreasca aceasta zi? Bineinteles. Cu toate ca nu suntem foarte siguri cine a fost Valentin, aceasta este totusi o zi speciala in care ne putem exprima dragostea fata de cei dragi, mai mult decat de obicei, si nu doar singura zi din an in care sa iubim...

sursa: forumul desprecopii.com

Dragobetele sarbatoarea tineretii si a iubirii!

Cand se serbeaza Dragobetele?
                Pe vremuri, in preajma zilei de 1 martie, cel mai adesea pe 24 februarie, oamenii tineau sau faceau Dragobetele (Ziua Indragostitilor, Cap de primavara, Logodnicul Pasarilor). Probabil ca luna februarie era considerata luna de primavara, iar ziua de 24 era inceputul anului agricol (uneori ziua iesirii ursului din barlog). Este momentul in care natura se trezeste, pasarile isi cauta cuiburi, iar oamenii, in special tinerii, intra si ei in rezonanta cu ea.
Cine este Dragobetele?
                Divinitate mitologica similara lui Eros sau Cupidon, Dragobete este considerat a fi fiul Dochiei, un barbat chipes si iubaret nevoie mare. Nu bland ca Sf. Valentin, ci navalnic el era la daci zeul care, ca un "nas cosmic", oficia in cer la inceputul primaverii nunta tuturor animalelor. In decursul anilor aceasta traditie s-a extins si la oameni. Astfel, de Dragobete, fetele si baietii se intalnesc pentru ca iubirea lor sa tina tot anul, precum a pasarilor ce se "logodesc" in acesta zi. Motivatia preluarii obiceiului pasarilor era profunda, din moment ce pasarile erau privite ca mesagere ale zeilor, cuvantul grecesc "pasare" insemnand chiar "mesaj al cerului". Dragobete este si un zeu al bunei dispozitii de ziua lui facandu-se petreceri (fara indecentele evenimentelor similare din zilele noastre), iar de acolo porneau de multe ori viitoarele casnicii...
 Ce traditii sunt de Dragobete?
                Inainte de vreme pretutindeni prin sate se auzea zicala: "Dragobetele saruta fetele!".Credinta populara româneasca spune ca cei care participa la Dragobete vor fi feriti de boli tot anul. Asadar: dimineata, imbracati in cele mai bune haine, tinerii se intalneau in centrul satului sau in fata bisericii. Daca timpul era favorabil, porneau cantand in grupuri catre padure sau prin lunci in cautarea ghioceilor si a altor plante miraculoase(folosite pentru descantece de dragoste), daca vremea era urata se adunau la unii dintre ei acasa si se tineau de jocuri si de povesti.
                De Dragobete se faceau logodne simbolice pentru anul urmator (uneori le urmau logodnele adevarate) sau fetele si baietii faceau fratii de sange.  In padure, in jurul focurilor aprinse, tinerii baieti si fete stateau de vorba. Fetele strangeau viorele si tamaioasa, pe care le pastrau la icoane, fiind folosite apoi în diverse farmece de dragoste. Prin unele locuri, exista obiceiul ca fetele mari sa stranga apa din omatul netopit sau de pe florile de fragi. Aceasta apa era pastrata cu mare grija pentru ca avea proprietati magice (se spunea ca e "nascuta din surasul zanelor") si putea face fetele mai frumoase si mai dragastoase. Daca nu erau omat si fragi fetele adunau apa de ploaie (pentru spalatul parului) sau de izvor atunci cand Dragobetele se tinea in luna martie.
                La pranz, fetele incepeau sa coboare spre sat in fuga, in sudul Romaniei aceasta goana fiind numita "zburatorit". Fiecare baiat urmarea fata care ii placea. Daca flacaul era iute de picior si fetei ii placea respectivul urmaritor, atunci avea loc o sarutare mai indelungata in vazul tuturor. Sarutul era logodna ludica a celor doi, cel putin pentru un an de zile, de multe ori astfel de logodne veneau inaintea logodnelor adevarate. Comunitatea este foarte interesata de ce se intampla, deoarece inca de pe acum se poate afla la ce nunti vor merge toamna. Dupa-amiaza are loc petrecerea, unde toata lumea, fie ca este membru al unui cuplu, fie ca nu, danseaza, canta, se simte bine fiindca se spunea ca tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au vazut macar o persoana de sex opus nu-si vor mai gasi pereche tot restul anului.
                Femeile obisnuiau sa atinga un barbat din alt sat in ziua de Dragobete ca sa fie dragastoase tot anul si mai aveau grija sa dea mancare buna orataniilor din curte, pasarilor cerului, nici o vietate nefiind sacrificata la Dragobete. De multe ori, flacaii petreceau din plin de Dragobete si prin satele vecine, ca sa le mearga bine peste vara. Pentru toti, sarbatoarea dragostei era socotita una de bun augur pentru treburile marunte, nu si pentru cele mari. Deoarece se credea ca Dragobetele ii va ajuta pe gospodari sa aiba un an mai imbelsugat decat ceilalti, in ziua de Dragobete oamenii nu munceau ca in zilele cu sarbatori religioase, doar isi faceau curatenie prin case. Cele care lucrau erau fetele indraznete care chiar isi doreau sa fie "pedepsite" de Dragobete. Chiar daca mai "pedepsea" femeile, se considera ca Dragobetele ocrotea si purta noroc indragostitilor, tinerilor in general, putand fi socotit un veritabil Cupidon romanesc.

Articol preluat de pe Traditiile Romanesti

Fițosenia

                Traim intr-o perioada in care esti catalogat, de unii, dupa felul cum arati, adica ceva de genul, exteriorul conteaza mai mult decat ceea ce ai in cap. Nu trebuie sa fi un mare cunoscator sau sa necesite „bun gust” ca sa fi in pas cu moda, nu este greu de realizat dar este costisitor uneori. Nivelul de trai este scazut la noi si totusi nu se vede privind din exterior, toata lumea are bani sa se „intolesca”. Nu prea avem „dupa ce bea apa” dar avem haine si acesorii de firma, cele mai tari gadget-uri din domeniul electronic si evident cele mai fitoase si scumpe masini, cam asta e mentalitatea romanului.
                Pana de curand aveam impresia ca cei ce tind spre mentalitatea de mai sus, sunt fitosi, dar m-am inselat, am descoperit un nou gen: cei care au tot ce-si doresc si in plus detin un exces de dispret fata de acestea. Ca sa fiu mai inteles, a trebuit ca dupa mai mult de un sfert de veac, un copilas de ban gata sa ma faca sa vad cu alti ochi acest aspect. Toata lumea, probabil, isi doreste ceva (care nu intoatdeauna este vital sau foarte important, este mai mult un moft), eu, de exemplu, vreau un telefon scump Samsung Galaxy S (acesta si rivalul Iphone4 reprezinta varful tehnologiei in domeniul telefoniei la ora actuala). Ca sa fac legatura cu ce am zis mai devreme, faptul ca l-as avea nu reprezinta nimic (doar un vis devenit realitate), asta nu ma face mai special sau fitos. Pustiul bogat, avand Iphone4, ca sa arate colegilor de clasa (evident clasa a VI-a cel mult) cat de smecheras este, ia telefonul il pune jos si sare cu picioarele pe el ... bai, telefon nou de peste 3000 ron... Din toata smecheria rezulta ecranul spart si trista conluzie pentru mine, unii poate ca muncesc o viata si chiar mor fara ca visele sa li se indeplineasca, iar altii le au fara a le  aprecia valoarea. Eu clar daca l-as avea nu mi-as permite nici sa-l scap din greseala din mana ... concluzia, este un moft prea scump si nu este pentru oricine.
                Saptamana trecuta am avut placerea sa cunosc un individ (un alt specimen fitos) care m-a uluit asa de mult incat nu pot sa ma abtin sa nu povestesc. Tipul (destul de serios ca tinuta), vroia sa-si ia un pc. Aflase el de Mac Os ca sunt cele mai scumpe deci clar mai bune si ma intreba ce parere am despre ele. Pusese ochii pe un iMac de 27” si vroia sa stie daca face banu’ (aproape 2000 $). Evident omul nostru lucreaza intr-un domeniu ce nu are nimic in comun cu tehnologia si dupa cum a recunoscut nu prea se descurca el sa umble la un calculator. Atunci vine intrebarea mea „dar la ce vreti sa-l folositi?” la care omul foarte lucid, raspunde: „nu la mare lucru, in special sa citesc mail-uri” ... si binenteles sa fie cu touch screen (ca asa este trend-ul). Omul a recunoscut ca ori Windows ori Mac, el nu se pricepe si ar pornii oricum de la zero cu invatatul. Concluzia si produsele scumpe sunt cumparate si nu intotdeuna de cineva care le apreciaza pentru ceea ce reprezinta si uneori doar pentru ca arata bine.
 

Tehnologia

                Traim intr-o lume care este in continua schimbare si asta nu se face oricum ci, cu o viteza uimitoare. Nu este nevoie decat sa-ti iesi pentru putin timp din ritm, sa vrei „sa o lasi mai moale” o perioada si ai pierde trenul evolutiei. Este uneori foarte obositor sa fi in pas cu schimbarea, cu tehnologia... Calculatorul a devenit unealta suprema, fara el, pe deoparte, nu se poate produce nimic, pe de alta, daca-l ai fara internet este egal cu zero. Vorba aceea „am internet, deci exist”. Calculatorul este folosit de toata lumea in ziua de azi, de la bunicii care vor sa-si vada copii pe internet si pana la copiii de 2-3 anisori care sunt lasati sa se joace jocuri pe internet (binenteles...). Sunt de acord in totalitate ca folosirea lui dezvolta inteligenta, dexteritatea DAR, face mai mult rau decat bine, creeaza dependenta.

                Deja expresia „fata in fata” este invechita, exista messenger ... ce rost are sa iesi in oras cu prietenii cand poti „chat-ui” cu toti odata in fata calculatorului. Daca vrei „sa agati” pe cineva, nu este nevoie decat de adresa de email, restul se discuta online iar intalneala directa se face doar pentru lucruri mai serioase... Acum nu trebuie sa-ti vizitezi prietenii sa vezi pozele din ultima vacanta, trebuie doar sa cauti pe facebook, acolo fiecare expune ce are mai interesant si mai nou.  Mai pe toate site-urile de socializare gen facebook si hi5 pe langa prieteni gasesti tot felul de oameni. De la fete frumoase la pitzi in toata regula (care-si fac poze in oglinda cu telefonul mobil), iar ca baieti, de la cei care au intrat sa „agate” fete pana la gay (pe hi5 mai ales sunt...). Concluzia, internetul dezvolta si imaginatia ... la prostii ma refeream.

Mai demult cel mai bun prieten al omului era cainele, acum care este? evident, calculatorul. De ce spun asta, pentru ca iti este alaturi, poate, in fiecare zi (mai mult de cateva ore), te ajuta la greu (iti calculeaza, iti memoreaza si-ti aminteste)si te binedispune (cu muzica, filme). Sa nu amintesc de internet si de „micutul creier artificial” numit google. Este ceva ce nu stii sau ce ai vrea sa inveti, vorba aia „google is your friend”. Poti gasi de la retete culinare pana la mod de pregatire a bombelor artizanale. Exista ceva pentru fiecare, trebuie doar sa fi „online” pentru ca dorintele tale sa se indeplineasca.

                Daca doresti un loc de munca, trebuie sa ai cunostinte minime de utilizare calculator si asta chiar daca vei lucra intr-un domeniu in care nu au nimic in comun cu tehnologia. Trebuie sa fim pregatiti pentru orice, cam asta ar fi morala, si cum noi romanii suntem buni la toate ... de ce nu.

Nunta

Suntem in secolul vitezei, si timpul este cel mai mare dusman al nostru. Omul odata cu trecerea timpului, depaseste niste etape in evolutia sa. Sunt ca nivelele unui joc, care se trec doar dupa ce ai indeplinit o anumita misiune sau ai ajuns la un anumit punct (pentru noi anumita varsta). Si in realitate avem o misiune, una extrem de importanta, de a gasi persoana langa care te simti intregit. Numai asa ajungi in viata la momentul in care trebuie sa faci pasul cel mare, sa treci de la stadiul de celibatar la cel logodnic, sot si chiar tata (indicat ar fi sa se pastreze ordinea... ).  

Nu vreau sa ma refer la lucruri deja cunoscute si legate de nunta in sine, de obiceiuri ci de faptul ca este o „mina” de aur pentru unii. Toti ne dorim ceva de neuitat si sa fie cat mai aproape de perfectiune ziua in care iti unesti destinul cu jumatatea ta. Acest simplu fapt este exploatat cu atata indarjire de unii, de nu-ti poti imagina ... Pentru inceput ai nevoie de local, iar daca vrei ceva select trebuie rezervat cu minim un an inainte sau chiar doi, probabil trebuie rezervat pana sa afli raspunsul la intrebarea „Vrei sa fi sotia mea?”. Ca locatia ta sa tinda spre versiunea idealista din vis, trebuie sa ai si chestii extravagante precum o fantana de sampanie la intrare sau chiar una de ciocolata. Dar totul se rezuma la bani, si „mofturile” costa ... Pasul doi este reprezentat de ceva la fel de important si anume formatia. La inceput pare o treaba simpla in a gasi trupa ce va bucura urechile invitatiilor cu muzica buna si va anima petrecerea... dar nu este deloc. Perioada de timp in care trebuie „arvunita” formatia este matematic vorbind, aproximativ egala cu cea a localului. Si daca timpul ar fi fost singura problema ... Fiind pus in postura celui care toceste netul dupa formatii si stand cu telefonul in mana discutand cu tot felul de oameni, am realizat ca unii sufera de „vedetism”. Ca sa fiu mai explicit unii cer pentru o prestatie de o seara mai mult decat m-ar costa sa aduc o vedeta cunoscuta international. Valoarea lor se calculeaza in euroi, de parca fluxul valutar afecteaza vocea ... Inca ceva notabil, o concluzie care rezulta dupa lungile negocieri cu „lautarii”, ori pitestenii sunt foarte darnici cand vine vorba de dat banii la muzicanti ori sunt foarte multe „vedete” in zona munteniei. Si dupa cum spune cineva „banii nu reflecta si calitatea” ... ceea ce este foarte adevarat, noi ne-am ales o formatie de pe alte meleaguri. Urmeaza alegerea locasului de cult unde va fi oficiata cununia religioasa. Nici aici preturile nu sunt asa mici, adica pentru nici o ora, poti da cateva sute de euro... Biserica, trebuie sa mai fie intr-o zona frumoasa, ideal, langa un parc, pentru poze. Si asa ajungem la o alta parte importanta „imortalizarea momentelor” pe hartie (poze) si chiar pe dvd (filmarea evenimentului). La fel fotograful costa si asta de la un pachet de baza pana la sedinte foto in studio sau chiar calitate HD, evident munca lui este valorificata tot in euroi. Lista necesarului pentru nunta poate continua cu verighete, rochii, costume, pantofi, flori de toate felurile, invitatii ... si multe altele. Petru toate astea trebuie sa fi inzestrat cu rabdare si multi bani.

Echilibrul

Stau si ma gandesc cat de plictisitoare ar putea fi viata fara evenimente ciudate, grave, greu de uitat si chiar fara situatiile in care esti pus sa alegi. Probabil ar fi linistita, dar asta nu ar duce la monotonie, cu siguranta, este raspunsul. In viata trebuie sa fie totul echilibrat (poate asa vad eu lucrurile aflandu-ma in umbra zodiei - balanta), bucuria si tristetea in doze bine calculate. Cred eu ca daca ai fi prea fericit ai devenii euforic si ai realiza cand ar fi prea tarziu, ca cel de langa tine nu intotdeauna iti vrea binele. Pe de alta parte tristetea duce la suferinta si cel mai grav la depresii. Noi suntem o generatie de „stresati” si poate suprasolicitati de ritmul alert in care traim. Cu nervi cumulati de la munca ajungem acasa si nu este nevoie decat de o scanteie sa aprinda „flacara” ce deseori lasa urme si amintiri neplacute. Unul dintre motivele pentru care suntem stresati este lipsa banilor. Deci am putea spune ca ei reprezinta „marul discordiei”, dar vine si partea frumoasa, DACA ai avea bani ... ai avea tot ce ti-ai dorii si in concluzie ai fi fericit. Banii in ziua de azi sunt la granita dintre fericire si tristete, as putea spune. Mai demult banii nu erau o problema, asa cum sunt acum, majoritatea erau de la sate, isi cultivau pamantul sau cresteau animale. Probabil singurele lor griji erau sa fie sanatosi sa poata muncii si sa ploua sa le mearga bine recolta. Acum ca ploua sau nu ... tot asa prost ne merge.

De la batranica ce sta sa-si astepte pensia pana la fiul de parlamentar care nu duce lipsa de nimic, toti avem acelasi tel si anume sa traim. Unii se chinuie pentru a supravietui saraciei altii cauta moartea in masini scumpe, cu bautura si droguri in cap. Este o discrepanta prea mare intre clasa saraca si cei bogati. Asemanari gasim intre o legenda si realitatea romaneasca si anume legenda lui Robin Hood. In care din cauza saraciei si regimului asupritor lumea se va rascula (sau cel putin asa sper ...). Un serif meschin avem si noi la conducere, saracie este, lipseste doar eroul principal, cel care sa ne deschida ochii, sau macar sa incerce ...

Pe de alta parte, echilibrul, trebuie pastrat si la granita dintre bine si rau. Din cauza saraciei si vremurilor grele prin care trecem, raul deja isi extinde teritoriul. Oamenii sunt din ce in ce mai inraiti, vezi la stiri mereu, de la batai pana la crime intre necunoscuti sau chiar intre rude de sange. Este o invrajbire totala parca si in familii, ca si cum s-ar duce o batalie pentru supravietuire in care cei „rai” si fara mustrari de constiinta, castiga.

Tiganii si romanii

Daca am o zi prea buna si vreau sa ma trezesc la realitate, dau drumu’ la TV. Vad la stiri ce mai fac smecherii ce conduc tara asta, cine mai fura si prin ce metode „legale”, vad cum unii se agita degeaba si nu se schimba nimic... vezi multe la televizor, timp sa ai si rabdare. Parca totul se duce de rapa in tara asta si nimeni nu pare a fi interesat, vad atata indiferenta zi de zi. De exemplu astazi in autobuz, pentru ca deja a devenit o cutie plina de surprize calatoria in sine, nu poti sti ce te poate astepta. Astazi a fost ziua tigancilor, fiind si sarbatoare trebuie sa nu lipsesca de unde s-or duce ... De obicei ma urc pe usa din spate, dar astazi am ales mijlocul, nu stiu asa a fost sa fie, mare greseala; acolo erau si tigancile. Se inchid usile si ma indrept catre geam, normal cu fata catre tiganci sa fiu vigilent. Mai trebuie mentionat ca am un hobby ciudat si anume de a studia oamenii si nici tigancile nu au scapat ochiului meu sa spun asa. Am facut aceasta paranteza deoarece am observat ca in functie de numarul lor au diferite moduri de actionare desi nu o sa vezi tiganci singure, ele umbla in haita precum lupii. Toate metodele sunt eficiente doar daca este imbulzeala si autobuzul este locul ideal. Daca sunt decat doua tiganci, desi este foarte rar intalnita, folosesc metoda distragerii atentiei, adica, una dintre ele vorbeste tare sau gesticuleaza, asta face ca atentia ta sa fie acaparata de ea si cealalta actioneaza. In cazul in care sunt trei este folosita metoda triunghiului dar asta functioneaza doar daca doua stau pe scaun si una in picioare (trece o persoana care posibil doreste sa coboare, tiganca din picioare nu o lasa sa coboare standu-i in cale si restul grupului actioneaza). Ultima metoda si cea mai intalnita, multe tiganci ocupa o parte din autobuz, spun asta pentru ca restul calatorilor se inghesuie departe de ele. Cu cateva statii inainte de a cobora se indreapta catre o usa, evident cea mai aglomerata ca si astazi. Ele incearca sa actioneze folosind metodele numai de ele stiute (de noi numite buzunareala) pe toti cei care urca si care incearca sa coboare. Tintele obisnuite sunt cei varstnici ca si astazi un batranel, cu zambetul pe buze le intreaba „gata m-ati verificat”, stia el prea bine ca de la criza asta nu aveau ce sa gaseasca in buzunare... Toti se feresc, nu se baga nimeni, nu intereseaza pe nimeni si se roaga, probabil, sa scape de data asta. Suntem o natie de indiferenti, de dezbinati cand vine vorba sa-ti ajuti aproapele.

Lungul drum catre servici

Este deja miercuri ... trece foarte repede timpul mai ales cand lucrez schimbul 2. Incep munca la pranz si termin seara, nu prea pot face nimic extra time, dar sunt linistit si odihnit.

Sa revenim la subiect (titlu). Plec de acasa cu 45 de minute mai devreme decat incep programul deoarece schimb 2 autobuze. Ma gandesc ca fiind miezul zilei nu va fi aglomerat ...(ma insel) Stau in statie, vine autobuzul, ma urc si observ ca este plin si de data asta. Stau in picioare dar macar sunt fericit si mai sigur ca nu sunt tigancile prezente. Autobuzul este ticsit de elevi de data asta ... care mai de care aranjati si dotati cu un vocabular de te doare capu’. Fetele trebuie sa fie intolite’ cu ceva mulat gen colanti, un machiaj strident (chiar daca au 12 ani ...) si OBLIGATORIU unghii false (cine nu are este naspa’). La baieti este simplu, blugi taiati sau gen de calarie (cu turul lasat), o geaca lucioasa si adidasi sau tenesi (chiar daca momentan este iarna ...), dar ca sa fi smecher trebuie sa vorbesti cat mai tare si vulgar. Raspunsul la intrebarea de ce se duc la scoala, simplu, ca sa lipseasca de acasa. Adevarul este ca la fetele frumoase nici nu le trebe scoala, trebuie doar sa fie pitzi si gata. La baieti este mai complicat cred, desi aud glume in autobuz de genul: cum sa faci rost de bani de bautura? Raspuns: jefuiesti o batranica. Morala este ceva de facut pentru fiecare, depinde unde vrei sa ajungi. In fine ... cobor din primul autobuz si astept pe urmatorul in statie. Ma uimeste cate un sofer de autobuz care, de exemplu astazi, opreste mai sus de statie pentru ca erau masini ce asteptau la semafor si un alt autobuz, coboara oamenii si cei care asteptau in statie nu au mai urcat, pentru ca era verde la semafor si nu a mai oprit din graba (sa vezi oameni indignati si cum dadeau din maini ...in zadar). Asta e viata uneori mai si pierzi, dar cum mafia e mare in transportul local ... totul va merge inainte. Vine autobuzul, intr-un final, asta indesat de plin nu te puteai misca, deabia se inchisera usile. Evident trebuie sa apara si o cucoana care incearca sa-si faca loc desi nu avea unde, dar care nu se simte bine pana nu comenteaza aiurea. Singurul lucru ce mai merita mentionat este faptul ca daca te grabesti poti parca masina oriunde, chiar daca un autobuz te astepta pe tine, pentru ca nu poate trece... Deci, la noi, orice este posibil.

Noul eu ...

Mai nou sunt pitestean. Asta a schimbat multe in viata mea, incepand cu slujba si terminand cu dorinta de a fi casatorit. Viata mea incepe sa prinda culoare, sa nu mai fiu un simplu anonim, am ganduri si vise marete.  A fost grea „ruperea” de grija si caldura parinteasca, prieteni si chiar colegi de serviciu dar pe de alta parte este greu sa treci peste rutina, sa-ti iei imina in dinti si sa risti macar odata in viata ta. Un pas mare pentru mine am facut in 2010, a fost un an bun, dar a trecut ... sper ca 2011 sa fie cel putin la fel de „luminos”. Vorba unui amic de-al meu:  „O sa rasara soarele si pe strada ta” (atunci cand ma vedea trist si cu moralul la pamant) si a rasarit ...

Ce am scris mai sus va fi un „intro” la ceea ce va fi agenda sau jurnalul meu de zi cu zi ...