Tehnologia

                Traim intr-o lume care este in continua schimbare si asta nu se face oricum ci, cu o viteza uimitoare. Nu este nevoie decat sa-ti iesi pentru putin timp din ritm, sa vrei „sa o lasi mai moale” o perioada si ai pierde trenul evolutiei. Este uneori foarte obositor sa fi in pas cu schimbarea, cu tehnologia... Calculatorul a devenit unealta suprema, fara el, pe deoparte, nu se poate produce nimic, pe de alta, daca-l ai fara internet este egal cu zero. Vorba aceea „am internet, deci exist”. Calculatorul este folosit de toata lumea in ziua de azi, de la bunicii care vor sa-si vada copii pe internet si pana la copiii de 2-3 anisori care sunt lasati sa se joace jocuri pe internet (binenteles...). Sunt de acord in totalitate ca folosirea lui dezvolta inteligenta, dexteritatea DAR, face mai mult rau decat bine, creeaza dependenta.

                Deja expresia „fata in fata” este invechita, exista messenger ... ce rost are sa iesi in oras cu prietenii cand poti „chat-ui” cu toti odata in fata calculatorului. Daca vrei „sa agati” pe cineva, nu este nevoie decat de adresa de email, restul se discuta online iar intalneala directa se face doar pentru lucruri mai serioase... Acum nu trebuie sa-ti vizitezi prietenii sa vezi pozele din ultima vacanta, trebuie doar sa cauti pe facebook, acolo fiecare expune ce are mai interesant si mai nou.  Mai pe toate site-urile de socializare gen facebook si hi5 pe langa prieteni gasesti tot felul de oameni. De la fete frumoase la pitzi in toata regula (care-si fac poze in oglinda cu telefonul mobil), iar ca baieti, de la cei care au intrat sa „agate” fete pana la gay (pe hi5 mai ales sunt...). Concluzia, internetul dezvolta si imaginatia ... la prostii ma refeream.

Mai demult cel mai bun prieten al omului era cainele, acum care este? evident, calculatorul. De ce spun asta, pentru ca iti este alaturi, poate, in fiecare zi (mai mult de cateva ore), te ajuta la greu (iti calculeaza, iti memoreaza si-ti aminteste)si te binedispune (cu muzica, filme). Sa nu amintesc de internet si de „micutul creier artificial” numit google. Este ceva ce nu stii sau ce ai vrea sa inveti, vorba aia „google is your friend”. Poti gasi de la retete culinare pana la mod de pregatire a bombelor artizanale. Exista ceva pentru fiecare, trebuie doar sa fi „online” pentru ca dorintele tale sa se indeplineasca.

                Daca doresti un loc de munca, trebuie sa ai cunostinte minime de utilizare calculator si asta chiar daca vei lucra intr-un domeniu in care nu au nimic in comun cu tehnologia. Trebuie sa fim pregatiti pentru orice, cam asta ar fi morala, si cum noi romanii suntem buni la toate ... de ce nu.

Nunta

Suntem in secolul vitezei, si timpul este cel mai mare dusman al nostru. Omul odata cu trecerea timpului, depaseste niste etape in evolutia sa. Sunt ca nivelele unui joc, care se trec doar dupa ce ai indeplinit o anumita misiune sau ai ajuns la un anumit punct (pentru noi anumita varsta). Si in realitate avem o misiune, una extrem de importanta, de a gasi persoana langa care te simti intregit. Numai asa ajungi in viata la momentul in care trebuie sa faci pasul cel mare, sa treci de la stadiul de celibatar la cel logodnic, sot si chiar tata (indicat ar fi sa se pastreze ordinea... ).  

Nu vreau sa ma refer la lucruri deja cunoscute si legate de nunta in sine, de obiceiuri ci de faptul ca este o „mina” de aur pentru unii. Toti ne dorim ceva de neuitat si sa fie cat mai aproape de perfectiune ziua in care iti unesti destinul cu jumatatea ta. Acest simplu fapt este exploatat cu atata indarjire de unii, de nu-ti poti imagina ... Pentru inceput ai nevoie de local, iar daca vrei ceva select trebuie rezervat cu minim un an inainte sau chiar doi, probabil trebuie rezervat pana sa afli raspunsul la intrebarea „Vrei sa fi sotia mea?”. Ca locatia ta sa tinda spre versiunea idealista din vis, trebuie sa ai si chestii extravagante precum o fantana de sampanie la intrare sau chiar una de ciocolata. Dar totul se rezuma la bani, si „mofturile” costa ... Pasul doi este reprezentat de ceva la fel de important si anume formatia. La inceput pare o treaba simpla in a gasi trupa ce va bucura urechile invitatiilor cu muzica buna si va anima petrecerea... dar nu este deloc. Perioada de timp in care trebuie „arvunita” formatia este matematic vorbind, aproximativ egala cu cea a localului. Si daca timpul ar fi fost singura problema ... Fiind pus in postura celui care toceste netul dupa formatii si stand cu telefonul in mana discutand cu tot felul de oameni, am realizat ca unii sufera de „vedetism”. Ca sa fiu mai explicit unii cer pentru o prestatie de o seara mai mult decat m-ar costa sa aduc o vedeta cunoscuta international. Valoarea lor se calculeaza in euroi, de parca fluxul valutar afecteaza vocea ... Inca ceva notabil, o concluzie care rezulta dupa lungile negocieri cu „lautarii”, ori pitestenii sunt foarte darnici cand vine vorba de dat banii la muzicanti ori sunt foarte multe „vedete” in zona munteniei. Si dupa cum spune cineva „banii nu reflecta si calitatea” ... ceea ce este foarte adevarat, noi ne-am ales o formatie de pe alte meleaguri. Urmeaza alegerea locasului de cult unde va fi oficiata cununia religioasa. Nici aici preturile nu sunt asa mici, adica pentru nici o ora, poti da cateva sute de euro... Biserica, trebuie sa mai fie intr-o zona frumoasa, ideal, langa un parc, pentru poze. Si asa ajungem la o alta parte importanta „imortalizarea momentelor” pe hartie (poze) si chiar pe dvd (filmarea evenimentului). La fel fotograful costa si asta de la un pachet de baza pana la sedinte foto in studio sau chiar calitate HD, evident munca lui este valorificata tot in euroi. Lista necesarului pentru nunta poate continua cu verighete, rochii, costume, pantofi, flori de toate felurile, invitatii ... si multe altele. Petru toate astea trebuie sa fi inzestrat cu rabdare si multi bani.

Echilibrul

Stau si ma gandesc cat de plictisitoare ar putea fi viata fara evenimente ciudate, grave, greu de uitat si chiar fara situatiile in care esti pus sa alegi. Probabil ar fi linistita, dar asta nu ar duce la monotonie, cu siguranta, este raspunsul. In viata trebuie sa fie totul echilibrat (poate asa vad eu lucrurile aflandu-ma in umbra zodiei - balanta), bucuria si tristetea in doze bine calculate. Cred eu ca daca ai fi prea fericit ai devenii euforic si ai realiza cand ar fi prea tarziu, ca cel de langa tine nu intotdeauna iti vrea binele. Pe de alta parte tristetea duce la suferinta si cel mai grav la depresii. Noi suntem o generatie de „stresati” si poate suprasolicitati de ritmul alert in care traim. Cu nervi cumulati de la munca ajungem acasa si nu este nevoie decat de o scanteie sa aprinda „flacara” ce deseori lasa urme si amintiri neplacute. Unul dintre motivele pentru care suntem stresati este lipsa banilor. Deci am putea spune ca ei reprezinta „marul discordiei”, dar vine si partea frumoasa, DACA ai avea bani ... ai avea tot ce ti-ai dorii si in concluzie ai fi fericit. Banii in ziua de azi sunt la granita dintre fericire si tristete, as putea spune. Mai demult banii nu erau o problema, asa cum sunt acum, majoritatea erau de la sate, isi cultivau pamantul sau cresteau animale. Probabil singurele lor griji erau sa fie sanatosi sa poata muncii si sa ploua sa le mearga bine recolta. Acum ca ploua sau nu ... tot asa prost ne merge.

De la batranica ce sta sa-si astepte pensia pana la fiul de parlamentar care nu duce lipsa de nimic, toti avem acelasi tel si anume sa traim. Unii se chinuie pentru a supravietui saraciei altii cauta moartea in masini scumpe, cu bautura si droguri in cap. Este o discrepanta prea mare intre clasa saraca si cei bogati. Asemanari gasim intre o legenda si realitatea romaneasca si anume legenda lui Robin Hood. In care din cauza saraciei si regimului asupritor lumea se va rascula (sau cel putin asa sper ...). Un serif meschin avem si noi la conducere, saracie este, lipseste doar eroul principal, cel care sa ne deschida ochii, sau macar sa incerce ...

Pe de alta parte, echilibrul, trebuie pastrat si la granita dintre bine si rau. Din cauza saraciei si vremurilor grele prin care trecem, raul deja isi extinde teritoriul. Oamenii sunt din ce in ce mai inraiti, vezi la stiri mereu, de la batai pana la crime intre necunoscuti sau chiar intre rude de sange. Este o invrajbire totala parca si in familii, ca si cum s-ar duce o batalie pentru supravietuire in care cei „rai” si fara mustrari de constiinta, castiga.

Tiganii si romanii

Daca am o zi prea buna si vreau sa ma trezesc la realitate, dau drumu’ la TV. Vad la stiri ce mai fac smecherii ce conduc tara asta, cine mai fura si prin ce metode „legale”, vad cum unii se agita degeaba si nu se schimba nimic... vezi multe la televizor, timp sa ai si rabdare. Parca totul se duce de rapa in tara asta si nimeni nu pare a fi interesat, vad atata indiferenta zi de zi. De exemplu astazi in autobuz, pentru ca deja a devenit o cutie plina de surprize calatoria in sine, nu poti sti ce te poate astepta. Astazi a fost ziua tigancilor, fiind si sarbatoare trebuie sa nu lipsesca de unde s-or duce ... De obicei ma urc pe usa din spate, dar astazi am ales mijlocul, nu stiu asa a fost sa fie, mare greseala; acolo erau si tigancile. Se inchid usile si ma indrept catre geam, normal cu fata catre tiganci sa fiu vigilent. Mai trebuie mentionat ca am un hobby ciudat si anume de a studia oamenii si nici tigancile nu au scapat ochiului meu sa spun asa. Am facut aceasta paranteza deoarece am observat ca in functie de numarul lor au diferite moduri de actionare desi nu o sa vezi tiganci singure, ele umbla in haita precum lupii. Toate metodele sunt eficiente doar daca este imbulzeala si autobuzul este locul ideal. Daca sunt decat doua tiganci, desi este foarte rar intalnita, folosesc metoda distragerii atentiei, adica, una dintre ele vorbeste tare sau gesticuleaza, asta face ca atentia ta sa fie acaparata de ea si cealalta actioneaza. In cazul in care sunt trei este folosita metoda triunghiului dar asta functioneaza doar daca doua stau pe scaun si una in picioare (trece o persoana care posibil doreste sa coboare, tiganca din picioare nu o lasa sa coboare standu-i in cale si restul grupului actioneaza). Ultima metoda si cea mai intalnita, multe tiganci ocupa o parte din autobuz, spun asta pentru ca restul calatorilor se inghesuie departe de ele. Cu cateva statii inainte de a cobora se indreapta catre o usa, evident cea mai aglomerata ca si astazi. Ele incearca sa actioneze folosind metodele numai de ele stiute (de noi numite buzunareala) pe toti cei care urca si care incearca sa coboare. Tintele obisnuite sunt cei varstnici ca si astazi un batranel, cu zambetul pe buze le intreaba „gata m-ati verificat”, stia el prea bine ca de la criza asta nu aveau ce sa gaseasca in buzunare... Toti se feresc, nu se baga nimeni, nu intereseaza pe nimeni si se roaga, probabil, sa scape de data asta. Suntem o natie de indiferenti, de dezbinati cand vine vorba sa-ti ajuti aproapele.

Lungul drum catre servici

Este deja miercuri ... trece foarte repede timpul mai ales cand lucrez schimbul 2. Incep munca la pranz si termin seara, nu prea pot face nimic extra time, dar sunt linistit si odihnit.

Sa revenim la subiect (titlu). Plec de acasa cu 45 de minute mai devreme decat incep programul deoarece schimb 2 autobuze. Ma gandesc ca fiind miezul zilei nu va fi aglomerat ...(ma insel) Stau in statie, vine autobuzul, ma urc si observ ca este plin si de data asta. Stau in picioare dar macar sunt fericit si mai sigur ca nu sunt tigancile prezente. Autobuzul este ticsit de elevi de data asta ... care mai de care aranjati si dotati cu un vocabular de te doare capu’. Fetele trebuie sa fie intolite’ cu ceva mulat gen colanti, un machiaj strident (chiar daca au 12 ani ...) si OBLIGATORIU unghii false (cine nu are este naspa’). La baieti este simplu, blugi taiati sau gen de calarie (cu turul lasat), o geaca lucioasa si adidasi sau tenesi (chiar daca momentan este iarna ...), dar ca sa fi smecher trebuie sa vorbesti cat mai tare si vulgar. Raspunsul la intrebarea de ce se duc la scoala, simplu, ca sa lipseasca de acasa. Adevarul este ca la fetele frumoase nici nu le trebe scoala, trebuie doar sa fie pitzi si gata. La baieti este mai complicat cred, desi aud glume in autobuz de genul: cum sa faci rost de bani de bautura? Raspuns: jefuiesti o batranica. Morala este ceva de facut pentru fiecare, depinde unde vrei sa ajungi. In fine ... cobor din primul autobuz si astept pe urmatorul in statie. Ma uimeste cate un sofer de autobuz care, de exemplu astazi, opreste mai sus de statie pentru ca erau masini ce asteptau la semafor si un alt autobuz, coboara oamenii si cei care asteptau in statie nu au mai urcat, pentru ca era verde la semafor si nu a mai oprit din graba (sa vezi oameni indignati si cum dadeau din maini ...in zadar). Asta e viata uneori mai si pierzi, dar cum mafia e mare in transportul local ... totul va merge inainte. Vine autobuzul, intr-un final, asta indesat de plin nu te puteai misca, deabia se inchisera usile. Evident trebuie sa apara si o cucoana care incearca sa-si faca loc desi nu avea unde, dar care nu se simte bine pana nu comenteaza aiurea. Singurul lucru ce mai merita mentionat este faptul ca daca te grabesti poti parca masina oriunde, chiar daca un autobuz te astepta pe tine, pentru ca nu poate trece... Deci, la noi, orice este posibil.

Noul eu ...

Mai nou sunt pitestean. Asta a schimbat multe in viata mea, incepand cu slujba si terminand cu dorinta de a fi casatorit. Viata mea incepe sa prinda culoare, sa nu mai fiu un simplu anonim, am ganduri si vise marete.  A fost grea „ruperea” de grija si caldura parinteasca, prieteni si chiar colegi de serviciu dar pe de alta parte este greu sa treci peste rutina, sa-ti iei imina in dinti si sa risti macar odata in viata ta. Un pas mare pentru mine am facut in 2010, a fost un an bun, dar a trecut ... sper ca 2011 sa fie cel putin la fel de „luminos”. Vorba unui amic de-al meu:  „O sa rasara soarele si pe strada ta” (atunci cand ma vedea trist si cu moralul la pamant) si a rasarit ...

Ce am scris mai sus va fi un „intro” la ceea ce va fi agenda sau jurnalul meu de zi cu zi ...